Caricaturistul Gabriel Bratu, la ora premiilor și a destăinuirilor: ”I-am sărutat mâna lui Tudor Arghezi!”

La recentul Festival Internațional de Literatură Umoristică și Grafică Satirică de la Iași, caricaturistul craiovean Gabriel Bratu-MIB a fost distins cu Premiul Special ”Traian Benta” penru Grafică Satirică. Președintele de onoare al festivalului, maestrul Ștefan Popa-Popa*S, l-a caracterizat astfel: ”Gabi Bratu este unul dintre caricaturiștii români respectabili, premiul decernat la Festivalul Internațional de la Iași fiind absolut meritat. Bratu este un nume de marcă și care rămâne de referință în peisajul caricaturii românești”. Născut la Craiova în noiembrie 1934, Gabriel Bratu și-a început cariera, după cum dânsul mărturisește, în anul 1948, pe când avea doar 14 ani! Publică și în prezent în cotidianul ”Cuvântul Libertății”, Craiova, unde îi apare zilnic o caricatură la rubrica sa permanentă, ”OFURI”.

”Sunt caricaturist de mai bine de 70 de ani!”

L-am rugat pe distinsul laureat Gabriel Bratu să-mi spună câte ceva despre acest premiu, despre activitatea sa începută în 1948 ș.a.m.d. Braatu dixit:

” Da, sunt caricaturist. Și nu numai de ieri, de azi, ci de mai bine de 70 de ani. Până nu demult, eram al doilea caricaturist din România: după domnul Albert Poch, ca vârstă, și după domnul Ștefan Popa-Popa*S, ca... volum, dar domnul Poch a plecat dintre noi... Al doilea sunt și în Asociația Caricaturiștilor Profesioniști din România tot după Popa*S, el este președinte, iar eu – vice.Criticul de artă Eugen Schileru spunea că Oltenia este ”leagănul caricaturii românești”... Într-adevăr, de aici au plecat Nicolae Petrescu-Găină, Ion Anestin, Nicolae Drăgulescu-Drag, Francisc Șirato, Eugen Taru, Benedict Gănescu, Silvan Ionescu, D. Negrea-Gan și Horațiu Mălăele. La Craiova, caricaturiști locali au fost: Tudor Popescu-Dor, Nic. Cristescu, Gică Munteanu, Garabet Papazian și Barbu Morcovescu.La prima caricatură pe care am dus-o la ziarul craiovean ”Înainte”, am plâns. Cel care mi-a primit-o m-a întrebat: ”Bă țâcă, tu ai făcut-o sau tac*tu?”... A apărut a doua zi. Era în anul 1948. Aveam 14 ani (...)

Probabil ca unii tineri se întrebă cine este Gabriel Bratu-MIB?Sunt caricaturist de presă, am publicat în ziarele ”Înainte” (Craiova), ”Scânteia Tineretului”, ”Apărarea Patriei”, ”Cuvântul Libertății” (Craiova), în revistele ”Licurici”, ”Urzica”, ”Pentru Patrie”, ”Ramuri”, ”Amfiteatru”, ”Gazeta Literară”, ”Moftul Românesc”,”Harababura”, precum și în almanahurile ”Satiricon” și ”Perpetuum Comic”. Mi-ați cerut un C.V.... Am fost prezent în peste 240 de expoziții în România și în peste 125 în străinătate; am avut 32 de expoziții personale, din care una în Canada (Toronto) și alta în Danemarca (Aalborg). Mă laud că am avut dascăli extraordinari, începând cu Gopo, apoi Eugen Taru, Matty și Benedict Gănescu (...)

Am o amintire inedită cu Tudor Arghezi... Am fost la dânsul acasă, la marele Arghezi. Când am intrat în casă, Arghezi stătea într-un fotoliu. Era îmbrăcat în costum negru, avea lavalieră. S-a ridicat, mi-a întins mâna. Eram în al noulea cer, extrem de fericit, extrem de emotiv și... i-am sărutat mâna!”

Amza Pellea, ovaționat în parcare: ”Prin Decebalul și Mihai Viteazul dumneavoastră, ne-ați amintit că suntem români!”.

Interlocutorul nostru, dl. Gabriel Bratu mai spune că are amintiri deosebite deoarece a avut șansa să lucreze la două înstituții de cultură din Craiova care aveau legături directe cu personalități culturale:

”Eram angajat la Casa Creației din Craiova. Și astfel am colindat toată Oltenia, însoțind nume cu... renume în literatura noastră, în muzică sau artele plastice. Doamna Maria Tănase, de exemplu, din ”Găbele” nu mă scotea! Ioana Radu, în schimb, îmi zicea pe nume, „Bratule!”.Am fost angajat și grafician la Editura Scrisul Românesc. Am avut șansa să fac peste o mie de coperte de cărți!Și am primit felicitări din partea unor mari scriitori cărora li s-au tipărit volume la Scrisul Românesc.Mi-am amintit de o întâmplare cu Amza Pellea. Am plecat împreună din București spre Craiova, Amza fusese invitat de mai marii județului Dolj. Am oprit la Pitești să mâncăm la restaurantul hotelului ”Muntenia”. Când am ieșit în parcarea hotelului, toată parcarea era plină de oameni! Și care îl aplaudau pe Amza... A venit la Amza un domn mai în vârstă care, scoțându-și pălăria și înclinându-se în fața lui Amza,  i-a spus marelui actor de la Băilești:”Domnule Amza, dați-mi voie să vă sărut mâna... Prin Decebalul și Mihai Viteazul dumneavoastră, roluri pe care le-ați interpretat cu mare, mare măiestrie, ne-ați amintit că suntem români!”. Până la Craiova, Amza nu a mai scos o vorbă, privea în față, cu ochii în lacrimi...Stăruind asupra cufărului cu amintiri, mai spun una cu inegalabila Maria Tănase și Fărămiță Lambru. Eram în Parcul ”Poporului” (cum se numea în perioada de până la 1990 actualul Parc ”Romanescu”), la restaurantul ”Debarcader” cu doamna Maria Tănase și Fărămiță Lambru.  Restaurantul era arhiplin. Printre mese, un cântăreț cu o chitară ne amintea și delecta cu romanțe... Ajungând în dreptul mesei noastre, s-a oprit din cântat și a... îngenunchiat. ”Ce faci, de ce nu mai cânți?”,l-a întrebat Maria Tănase. ”Nu mai pot, Doamnă! În fața dumneavoastră, glasul meu ar răsuna ca o... doagă!”, a răspuns, plin de emoție, cântărețul. Maria Tănase s-a ridicat de la masă, l-a sărutat pe obraji și i-a dat 100 de lei. Și această scenă, un spectacol fantastic live, s-a petrecut în condițiile în care toți cei prezenți la ”Debarcader” în acea seară se ridicaseră în picioare și aplaudau! Fărămiță Lambru plângea...Tot în parcul nostru celebru din Craiova, am fost într-o seară cu doamna Ioana Radu la o bere. Era liniște, nu se auzeau decât greierii și broaștele... Și zice Ioana Radu: ”Bratule, lui Dumnezeu, când a făcut Raiul, i-a mai rămas o bucățică și a pus-o ici, în buza Craiovei!”. Adevăr grăit-a...”

 

 

Adauga comentariu