Cum a crăpat neamțu-n țigan

Toamna aceasta este ajun de campanie electorală pentru Prezidențiale. Ia să începem să mai numărăm și noi scheleții pe care i-au depozitat prin dulăpioare cei care-l păpușează pe Iohannis – așa cât să aibă ce să-i arate când se va crede liber și independent. Așa, pas cu pas, ca pentru o Românie normală, să vă zic o poveste despre cum a crăpat neamțu-n țigan sadea la Sibiu.

Avem de toate: fals, uz de fals, instigare la cele pomenite anterior, minciună “în falș” șamd.

Povestea nu e nouă, am mai scris, a scris și presa locală pe acest subiect de s-a auzit și citit singură, așa cum îi șade bine unei prese locale dominată de cititorii de promptere de la București și băgată în seamă de către procurorii din Republicile lor Autonome Locale doar cât să aibă de ce să îi apuce somnul pe banii statului.

Pe scurt, povestea e cam așa: un ardelean de-al nostru s-a dus în State în perioada interbelică și a prins cheag. Cu cheagul și-a cumpărat două case la Sibiu. Au venit comuniștii și i le-au luat cu japca, că doar erau case frumoase și-n buricul târgului. Apoi omul binevoiește să moară și să nu prea lase urmași pe linia lui directă. Așa că, după Loviluția din Decembrie 1989 (păcat de sângele vărsat), bunătate de case frumoase riscau să rămână în proprietatea statului – caz tipic de ghinion. Noroc cu un ins (nepot după soția decedată înaintea soțului) care se dă rudă cu mortul și lasă moștenire ceea ce nu era al lui – și nici nu avea de ce să fie, unui alt nepot și unor cunoștințe. Cunoștințele, ce să vezi, erau soacra și soția lui Klaus Iohannis. Da, da, băiatul acela de-l avem chipurile președinte, cel care-și plimbă genunchii soției din concediu în vacanță și vițăvercea. Mai pe bază de fals, uz de fals și instigare la chestiile acestea, viitorul nostru președinte se procopsește co-proprietar la un spațiu comercial pe care-l dă în chirie la o bancă. Din chirie în chirie, se procopsește și cu alte case. Numai că tot ce ține de lăcomie și minciună are picioare scurte (spre deosebire de mână, care greblă i se făcu) și viitorul președinte, împreună cu soacra, soția și amicul binefăcător s-au trezit și cu niște procese și cu ceva dosar penal. Normal, ca orice ține de hoția domnilor în România, dosarul penal s-a stricat sau s-a pierdut pe parcurs, iar soacra a decedat mortal – la o adică se poate da vina pe ea. În schimb, dosarele civile, cele prin care li s-a bătut obrazul că s-au dat moștenitori legali au rămas pe rol și hoțomanii le-au cam pierdut. Iar mărețul apărător al virginității instituțiilor statului, Klaunul Iohannis a ieșit să se rățoiască public că nu este de acord cu decizie definitivă și irevocabilă a Justiției. Zici că vorbea în numele lui Liviu Dragnea? Aș, vorbea în numele buzunarului personal.

Interesant este cum, cu toate că Prim Voiajorii Prezidențiali au fost radiați din cartea imobilului ca proprietari, chiria a mers mai departe către buzunarul hămesit. Și cum ANAF-ul rapid borâtor de somații pentru un leu de la un minor, a tăcut mâlc și n-a executat foloasele necuvenite.

Altfel cum să-și mai poată angaja Prima Duamnă “dizainărul” vestimentar care s-o îmbrace de să eclateze Univesrul pe unde a trecut?

Trec și eu peste partea în care primarul Iohannis n-a avut nimic împotrivă ca cetățeanul Iohannis să nu fie scos din imobilul ocupat prin fals și uz de fals. În fond, la ce-i trebuia primăriei Sibiu un fleac de 640.000 de euro (sumă împărțită para-para cu amicul generos)? Și mă întreb: pe cine să fi ales Țara președinte dintre doi penali: unul autist, altul mitoman? Așa că, după ani și ani de răul cel mai mic, am ajuns de-am ales și penalul mai mic.

Că veni vorba: anul acesta cu cine votăm, ce alegem dintre mai mulți autiști: păpușatul mai mic?

Adauga comentariu