Bătaia de joc de la Teatrul Colibri sau despre cum învață copiii lecția dezamăgirii la vârste fragede. Când respectul doar se cere, dar nu se oferă

"Ursul păcălit de vulpe" este piesa de teatru pentru copii care ar fi trebuit să încânte în această dimineață zeci de micuți veniți cu încântare să descopere povestea copilăriei părinților și bunicilor lor. Doar că în loc să afle cum a fost înșelat ursul de o vulpe șireată, au aflat pe pielea lor cum este sa fie păcăliți de un sistem obtuz.

Povestea pe scurt este simplă: zeci de părinți cu câte unul, doi sau trei copii de mână au umplut astăzi holul Teatrului Colibri pentru a viziona piesa. În scurt timp, la casa de bilete s-a creat o coadă generoasă care se mișca în ritm de melc. La ghișeu, o doamnă amabilă care tăia bilete tacticos, fără nicio grijă, fără nicio grabă. Chiar și așa, părinții au așteptat, copiii și i-au așezat cuminți și au sperat că lucrurile se vor mișca mai rapid, înainte ca piesa să înceapă fără ei.

Doar că minutele se scurgeau mai repede decât se putea mișca singura angajată de la casa de bilete, iar la ora începerii piesei de teatru, încă mai erau aproximativ zece părinți cu copiii de mână care stăteau aliniați la coadă. Dar, pentru ca ești la teatru, instituție de cultură respectabilă, fix la ora 11, o altă angajată anunță sec și fără nicio urmă de amabilitate că piesa a început, iar biletele nu se mai vând. Punct.

Părinții, debusolați. Copiii, alarmați. Cu toții veniseră devreme, stătuseră la coadă în liniște, dar neiertătoarea ora 11 sosise, iar pentru ei nu mai era loc. Explicațiile reprezentanților Teatrului au fost clare: "Noi ii educam pe copii să învețe ce este respectul și că trebuie să fie punctuali!"

Nu, dragi oameni de teatru, nu așa le-ați dat lecția despre respect, ci cea despre dezamăgire! Niciunul dintre acei copii nu a întârziat, voi ați întârziat și i-ați ignorat!

Când publicul tău este format din copii, oferă-le posibilitatea de a vedea întotdeauna partea bună a lucrurilor, nu o ușă trântită în nas. Pentru ca părinții care își duc copiii la teatru, fix asta fac: ii educă să respecte actul artistic, lumea culturii, a bunului-simț, a investiției în artă. Majoritatea acestor părinți au slujbe solicitante, ajung târziu, se luptă să își împartă timpul între obligatii și activități cu copiii lor. Iar o oră de teatru într-o dimineață de duminică este șansa lor de a-i oferi copilului timp de calitate împreună, educație și cultură.

Și nu, nu spun aici ca ușa sălii de teatru ar fi trebuit să rămână deschisă fie și măcar o secundă pentru un copil al cărui părinte nu l-a adus timp. Înțelegem cu toții sensul punctualității și ne educăm copiii în acest spirit. Ceea ce contest este dezinteresul angajaților și sistemul învechit. Contest faptul ca nicio secundă nu a mai apărut încă un casier la ghișeu în condițiile în care coada umpluse întreg holul. Nicio clipă angajata care tăia biletele nu a grăbit ritmul pentru ca toți cei care erau prezenți sa apuce să ia bilet.

Și mai contest ceva: lipsa oricărei modernizări în fapt și în gândire. La agenția Teatrului nu se acceptă plata cu cardul, iar de achiziționarea tichetelor on-line nici nu poate fi vorba. Și asta mă face să subliniez încă o dată : cei lipsiți de respect sunt tocmai cei care cer respectul în numele actului artistic.

Dragi oameni de teatru, o mână de copii de 2, 3 și 4 ani au primit astăzi lecția dezamăgirii la o vârstă la care nu au noțiunea timpului, nici a sistemului rudimentar în care lucrați.

Dragi actori, în loc să simțiți bucuria unei reprezentații cu sala plină, v-ați ales cu spectatori care nu vă vor mai călca pragul!

Cu siguranță, copiii care au plecat astăzi cu lacrimi în ochi au "învățat" ce este respectul și punctualitatea! Felicitări!

Adauga comentariu