Bisericile monument istoric ce se prăbușesc sub cupola aurită a Catedralei Mânturirii Neamului. Poveștile lăcașurilor de cult pentru care mai marii bisericii nu și-au întors fața și nu au dus campanii de trângere de fonduri

Se dau trei biserici monument istoric din zeci câte există la nivelul județului Dolj.


Prima dintre ele, Biserica Sfântul Dumitru din satul Lânga, comuna Pielești. Un lăcaș sfânt a cărui poveste se întinde peste ultimele două secole. Ridicată pe moșia clucerului Constandin Brăiloiu în 1820, din lemn și purtând hramul Sfinții Impărați. In 1844 Dumitru Geanologu ridică în același loc o biserică de cărămidă, cu hramul Sf. Dumitru. 1892 locașul este menționat ca fiind în ruină, iar în 1906 biserica este reconstruită pe locul celei ruinate. Ultima referire la aceasta este că în 1912 era funcțională.

Astăzi din biserică au mai rămas în picioare doar zidurile, accesul în interior este riscant din cauza crăpăturilor foarte adânci. Din pictura de pe pereți se mai distinge doar un singur sfânt.


A doua poveste este a ruinelor Bisericii Sf. Nicolae din localitatea Spineni județul Dolj. Se află la nici 30 de km de Craiova. Din vechiul lăcaș de cult azi se mai văd doar câteva cărămizi, care abia se zăresc printre vegetația înaltă și neîngrijită crescută în zonă. Accesul până la ruinele bisericii este dificil. Acoperișul și turlele s-au prabușit cu zeci de ani în urmă. Din interior se ridică copaci groși.

Tot ce se mai distinge sunt picturile cu chipurile sfinților care pe alocuri se văd chiar bine. Biserica a fost ridicată între anii 1785-1786 și că a fost clasată ca monument istoric. 


Cel de-al treilea lăcaș de cult pierdut este Biserica Crucila din satul Gruița, județul Dolj. Biserica ia naștere în 1735 lângă satul care îi poartă numele, pe raza actualei comune Goiești. Povestea in spatele bisericii este aceea conform căreia piatra de temelie a lăcașului de cult este pusă de un cioban, Radu, care are un vis în care i se poruncește să ridice o biserică în locul în care el își pășuna oile.

Povestea spune că pe locul respectiv creșteau stejari,. iar din cinci dintre ei au fost cioplite cruci, dintre care patru ar fi fost încastrate în zidurile bisericii, iar ce-a de cincea de trei metri lungime, ar zace părăsită pe podeaua lacașului. Poartă hramul Înălțării Domnului și se spune că, de-a lungul secolelor, biserica a servit ca loc de pelerinaj pentru mii de credincioși pentru că aici ar fi existat un izvor tămăduitor, ce țâșnea, cândva, chiar din Sfântul Altar, undeva, în partea dreaptă a acestuia.

Astăzi, pe podeaua bisericii, sunt împrăştiate cărămizile turlelor, piatra altarului este spartă, iar izvorul a secat demult. Ultimele reparații au avut loc undeva, în 1957. În zonă se poate ajuge cu greu de și se află la doar 25 de km de oraș.


Toate aceste trei biserici (rămășițe din bisericile de altădată) sunt înscrise în Patrimoniul Unesco, sunt monumente istorice care însă nu mai reprezintă de mult interes pentru autoritățile locale sau pentru preoții locului. Cândva, foarte curând, ele vor mai exista doar cu numele în aceste evidențe.  

Sursa Facebook: Monumente Pierdute

Adauga comentariu