Cei șapte magnifici. Membrii echipei de descarcerare a ISU Dolj pot concura cu orice personaj cu puteri supranaturale. Se "hrănesc" cu adrenalină și salvează vieți din pasiune

Eroi există și în realitate. O demonstrează și cei șapte pompieri și paramedici care formează echipa de descarcerare a Inspectoratului Județean de Urgență Dolj. Sunt marcați de povești triste, în aceeași măsură în care experimentează zilnic minunea vieții în condiții cumplite. Nu sunt campioni doar în sufletele celor pe care îi scot cu viață din cele mai tragice accidente, ci și la concursurile naționale de profil, acolo unde nu ratează niciodată podiumul. Sunt oameni simpli care îl fac pe Superman să pălească în fața lor.

O echipă specială, formată numai din oameni ce muncescu cu dăruire, uniți, dar extrem de diferiți. În timp ce unii recunosc că se lasă emoționați de situațiile pe care le întâlnesc, alții susțin cu tărie că nicio lacrimă nu se scurge în timpul intervențiilor, nu își permit să fie slabi. Cu toții acceptă  însă că, la misiunile în care au de a face cu copii, le este foarte greu să rămână indiferenți. Încearcă să își șteargă din minte momentele tragice atunci când ajung acasă la proprii copii. Cinci dintre ei sunt tați de fete.

Despre clipele grele pe care le-au trăit nu vor să vorbească foarte mult. Preferă să își amintească momentele amuzante. 

“Cînd am devenit parte a ISU Dolj am fost foarte fericit. La prima misiune am fost copleșit de emoții. Sirena mașinii de intervenție, luminile, tensiunea, toate m-au făcut să îmi dea lacrimile atunci când am ieșit prima dată pe poarta unității.”, recunoaște bărbăteste plt.adj. Laurențiu Burtoiu.

Doar că după prima intervenție au urmat alte câteva mii, iar astăzi Laurențiu este comandantul echipei, cel care îi coordonează în teren și în competiții. Vorbește cu entuziasm și dăruire despre munca lor și cu mândrie despre fiecare membru în parte. 

O poveste tragică l-a marcat însă pe un alt membru al echipei. Ovidiu Ariciu a participat la intervenția de descarcerare a unei familii întregi. Se întâmpla în zona localității Leu, atunci când un tată aflat în mașină cu cei doi copii a ales să intre pe constrasens și să se izbească frontal de tirul care venea pe contrasens, în timp ce vorbea la telefon cu soția sa plecată la muncă în străinătate. 

“A fost un moment greu pentru noi toți. Niciunul nu a scăpat cu viață, iar povestea aflată la fața locului ne-a cutremurat. Această intervenție nu pot să o uit.”, recunoaște plt. maj. Ovidiu Ariciu. 

 

Alți doi componenți ai echipei își amintesc de intervenții mai deosebite. Plutonier Florin Chirică a fost nevoit să intervină la un accident chiar pe strada în care locuia, în timpul liber. Pentru că avea în mașină toate cele necesare primului-ajutor, a stabilizat victima în stradă și a predat-o colegilor la venirea echipajului de serviciu.

Un alt coleg a avut surpriza de a fi chemat la o misiune specială, acasă.

“Am primit apel prin dispecerat în care ni se comunica adresa mea de acasă. Ajuns acolo am găsit-o pe mama care sunase la 112 după ce căzuse de pe o scară. Totul s-a terminat cu bine, dar tensiunea a fost mare.”, își amintește plt. maj. Paul Chelu. 

În misiunile zilnice apar însă și situații amuzante. Cu un zâmbet reținut, plt.maj. Mihai Păun povestește că a fost chemat să ajute de trei ori într-o zi aceeași persoană. 

“Apelul a fost pentru intervenție la un copil. La fața locului am descoperit că era un adolescent, dar care arăta ca o adolescentă de la bust în sus. Mi-am dat seama că era un tânăr care se afla în proces de schimbare de sex, astfel că mi-a fost greu să mă adresez ca unui băiat sau unei fete. De trei ori a sunat la 112 în aceeași zi. Abia la ultima intervenție, seara târziu, mi-a spus cum i-ar plăcea să îl numesc: Pam de la Pamela.”, povestește Mihai Păun. 

Cel mai vesel și mai vorbăreț din toată echipa este paramedicul Marius Șerban. Pe uniforma lui stă scris: “Cine salvează o viață, salvează o lume întreagă.”. Iar el a salvat multe vieți, deși o spune cu modestie. Are în minte multe misiuni tragice, dar preferă să vorbească despre cele în care au scos-o la capăt cu zâmbetul pe buze.

“Preferăm să ne amintim lucrurile frumoase, operațiunile încheiate cu succes, zâmbetele de mulțumire ale pacienților, fericirea de pe chipul rudelor. Cu acestea putem să mergem mai departe, să trecem peste restul tragediilor. Din păcate, zilnic avem parte de situații grele, nu este timp de odihnă. Dar când pompierii dorm, lumea nu plânge.”, etse convingerea lui Marius.

Doar că pentru a fi cei mai buni în teren, cu toții se antrenează din greu. Antrenorul lor este sublocotenent Adrian Arețu, omul care concepe strategiile de intervenție și îi ghidează în luptele reale și competiționale. Ca un adevărat lider, își lasă echipa să vorbească și să se prezinte și recunoaște cu greu cât de mult îl marchează poveștile oamenilor pe care trebuie să îi salveze.

“Nu ne permitem să fim slabi, noi avem o misiune grea de la care nu trebuie să ne abatem. Recunosc că mi-a rămas în minte o mamă care își aruncase bebelușul prematur în toaletă. Când am mers să îl preluăm pentru a-l duce la spital, ea nici nu se uita la el. Avea mulți alți copii acasă. Am fost revoltat pentru că și eu sunt părinte. ”, încheie slt. Arețu șirul amintirilor din misiuni.

Pentru a fi pregătiți pentru orice situație, în timpul antrenamentelor scenariile după care se ghidează sunt extreme de reale, cu mașini adevărate și voluntari pe post de victime.

“Antrenamentele sunt intense, cu scenarii care să ne pregătească pentru misiunile de zi cu zi. Mergem în spații unde avem posbilitatea să tăiem mașini adevărate, să exersăm strategii, să scoatem timpi cât mai buni. De toate acestea depend vieți atunci când intervenim în realitate.”, explică comandantul Laurențiu Burtoiu.

“Antrenamentele pentru competițiile naționale le facem la Centrul tehnic de la Titu, din Dâmbovița. Acolo avem posibilitatea de a tăia mașini noi puse la dispoziție de Renault din rândul celor pe care ei le-au folosit la diferite teste. Am exersat și pe mașini de zeci de mii de euro pe care le-am transformat într-o grămadă de fiare. Suntem buni și încercăm să fim cei mai buni.”, îl completează Marius Șerban.

 

În ultimii șase ani au participat la toate competițiile zonale, iar la ultimele cinci ediții au venit acasă cu premiul întâi. Dorința lor este să urce pe prima poziție și la “Competiția națională de descarcerare și acordarea primului ajutor calificat”, concurs la care au obținut locul trei de fiecare dată în ultimii trei ani. La competiția la nivel mondial a echipelor de descarcerare care s-a desfășurat anul trecut în România au reușit să se poziționeze pe locul 17 din 36 de competitori. 

Alături de ei, alte sute de lucrători ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dolj intervin în situații inimaginabile. Uneori salvează vieți și aduc fericirea pe chipul celor aflați în cumpănă, alteori este peste puterile lor să se lupte cu greutățile sau cu  moartea. Dar niciunul nu se lasă. Și nu pentru că aceasta este slujba lor, ci pentru că aceasta este calea pe care au ales-o în viață.

 

Adauga comentariu