CENTENAR. Craiova în timpul ocupației germane. În timp ce unii duceau lipsa pâinii, alții legau legături de prietenie cu militarii nemți pentru a obține favoruri. Nu lipseau nici poveștile de dragoste consumate pe ascuns

În dimineața zilei de 8 noiembrie 1916, trupele germane ocupau oficial Craiova. Autoritățile noastre se pregătiseră pentru acest moment, iar dovada o reprezintă corespondența vremurilor în care se dezvăluiau planurile de protejare a oamenilor, a documentelor valoroase sau a altor bunuri. 

“Conform ordinului Marelui Quartier General No. 2759 din 28 Octomvrie 1916, -am onoare a vă rugă să binevoiți a dispune ca evacuarea populațiu- 116 nei din localitățile unde se prevăd lupte, să se facă cu repeziciune și regulă și după ordinele D-Voastră. Evacuarea populației civile cu vitele și avutul ei se va face numai din satele ce se află în spatele trupelor la cel mult 10 Klm. de trupe. Prefecturile vor îngriji ca prin jandarmi, primari, preoți, evacuări le să se facă în ordine și cu repeziciune. Autoritățile vor fi cele din urmă care vor părăsi localitățile. Se va face inventar pentru fiecare cetățean de averea ce ia cu el și averea ce lasă acasă.”, este înștiințara făcută de Comandantul Armatei 1 a României. 

Atunci au luat calea Moldovei mulți oameni de vază ai orașului, printre care și primarul Nicolae Romanescu. Craiova rămânea pe mâinile Comisiunii Administrative Comunale, al cărei președinte era magistratul Constantin Poenaru, autoritate constituită de urgență cu o zi înainte de ocupația militară a nemților.

Banca Comerțului, actualul sediu al Primăriei Craiova. Sursa foto: arhivele Muzeului de Istorie din Craiova

Orașul intra într-o nouă etapă, iar deciziile care îi afectau direct pe craioveni erau luate de către administrația germană. După numai trei zile de ocupație, craiovenilor li se interzicea să mai circule pe timpul nopții. 

“Aducem la cunoștiința populațiunei orașului că, circulațiunea este liberă pe străzile orașului până la ora 9 seara. După această oră, cei cari se vor fi găsind circulând pe străzi, vor fi arestați de patrulele germane.”, este înștiințarea emisă pe 11 noiembrie de către Comisiunea Administrativă Comunală.

Sursa foto: arhivele Muzeului de Istorie din Craiova

Casele localnicilor au fost ocupate de nemți după bunul plac, iar instituțiile de educație sau de cultură au fost rechiziționate de armata germană. Poliția din oraș devenea cazarmă, iar Liceul Carol, Liceul Oteteleșanu și Cazarma Regimentului 1 Dolj deveneau spitale.  

În documentele păstrate din acele vremuri se regăsesc numeroase cereri ale cetățenilor de rezolvare a unor probleme arzătoare. Pâinea se producea în cantități prea mici, în timp ce cererea era mare, iar alimentele de bază lipseau sau era vândute la prețuri împovărătoare. 

“Domnule Președinte, Avem onoarea a vă face cunoscut că pâinea ce ne furnosăm de la brutăria Gherasie Ocvram din piața veche, pentru hrana răniților din acest spital și pe care o plătim cu prețul de Lei 0.30 ca fiind de un kilogram și care în realitate nu cântărește de cât 750 grame. 121 Vă rugăm, dar, Domnule Președinte, a se ordona o anchetă și a-i impune ca pe viitor să scoată în vânzare pâinea cu greutatea legală de un kilogram. Primiți, vă rog, Domnule Președinte asigurarea stimei și considerațiunei mele. Administrator General al Spitalelor.”, este reclamația care se trimitea în primele zile de ocupație către Primărie. 

Au urmat și alte sesizări legate tot de lipsa pâinii.

“Stimate Domnule Primar! Sub semnații locuitori ai orașului Craiova, vă rugăm respectuoși a interveni pe lîngă direcți Fabricei de pâine „ Traiulu ” cum și pe lîngă cei în drept în scopul de a se trimite ca și mai înainte; de la înfințarea ei; în fie care dimineață în piața Marschiu Dnei A.V.Adamiad pâinea necesară spre vânzare; fiind imposibil ca toată populația să se alimenteze direct de la Fabricele de pâine. Rugăm a admite această cere fiind în interesul populației din centru orașului și pentru a întreține existența unei Familii.”, este rugămintea arzătoare a unui craiovean afectat de lipsa pâinii.

De-a lungul timpului, administrația locală română și germană au luat mai multe măsuri pentru a asigura hrana sau pentru a combate specula cu alimente. Pe 5 iunie 1918, nemții interziceau achiziția de lapte și brânză de oaie și impuneau cantitățile pe care crescătorii trebuiau să le predea.

“Conform dispoziției Statului Major Economic firma „Societatea fabricilor unite de Brânzeturi” din București, a fost autorizată a se ocupa cu cumpărarea laptelui de oaie și prelucrarea lui în brânză respectiv cumpărarea directă a brânzei. Afară de persoanele aparținând acestei firme și cari trebuesc să se legitimeze printr’un Ausweis emis de Agronomul Comandanturei Craiova, nimeni nu este îndreptățit a cumpăra lapte sau brânză de oaie. Primarii vor încunoștiința populația că proprietarii de oi cu lapte sunt obligați a preda persoanelor, cari au această autorizație, de fiecare oaie: ¼ litru de lapte pe zi cu prețul de 50 bani litru, sau să predea pentru fiecare oaie cu lapte 500 grame brânză pe săptămână cu prețul de: Lei 2 – 2,50 pentru 1 kg. brânză.”, se arată în dispoziția transmisă tuturor primarilor.

“Invităm pe toți acei care doresc a se aproviziona cu alimente și zarzavaturi pentru iarnă, ca în termen de 5 zile socotit de azi să se prezinte la Primăria 221 Craiova de la orele 8 (opt) până la orele 12 a.m., aducând cu sine și bonurile ce au pentru pâine spre a se înscrie și a lua cunoștință de modul și condițiunile de Aprovizionare. Cunoscând că cei ce nu se vor prezenta în aceste zile pierd dreptul de a se mai aproviziona dela Primărie cu alimente și zarzavaturi.”, este o altă înștiințare a craiovenilor emisă în august 2018.

Tot pentru a combate specula, comercianților li se impune, în mai 1917, prețul maximal la care pot vinde alimentele de bază. Astfel, o pâine de 440 grame costa 15 bani, în timp ce un ou costa 5 bani, iar un kg de carne de vită nu putea depăși un 1,40 lei. 

La capitolul sănătate, orașul stătea crunt, mai ales că în spitale mureau pe capete răniții din război. Crucea Roșie era cea care asigura majoritatea serviciilor medicale, femeile care erau voluntare ale Crucii fiind considerate adevărate eroine. Un ziarist austriac aflat la Craiova, Karl Rosner, scria că pe străzi sunt mereu trăsuri cu “dame elegante, cu boneta crucii roșii pe cap, gonesc în sus și în jos”. 

Din partea Crucii Roșii au rămas în arhive numeroase cereri către administrația locală pentru ajutorarea răniților și plata cheltuielilor cu înmormântările celor care nu supraviețuiau rănilor de pe front. În februarie 1917 se muncea la organizarea unui nou spital în sediul Cazarmei Regimentului 1 Dolj, acolo unde răniții de la Spitalul Filantropia au fost mutați cu ajutorul a șase care trase de animale.

“Avem onoarea a vă informa, că din ordinul Comanduirei Germane, am evacuat din Spital Filantropia 115 soldați răniți pe cari i-am transportat în noul local ce ni s’a desemnat, la Cazarma Regimentului Dolj No.1 pentru mai departe căutare.- Tot din ordinul Comanduirii Spitalul Filantropia a rămas ocupat numai de bolnavi de boale molipsitoare, cari urmează a fi căutați de oameni speciali, întru cât Doamnele de la Crucea Roșie au fost oprite de a mai lucrala acest Spital.”, anunța conducerea spitalului în martie 1917.

Permanent se întocmeau liste ale celor cu picioarele și mâinile amputate și ale celor morți. Pentru înmormântări, primăria asigura sicriele și crucile. 

Nemții ocupaseră casele multor craioveni care plecaseră din calea trupelor în octombrie și noiembrie 1916. Majoritatea erau casele protipendadei din centrul orașului, proprietăți pe care le-au devastat din toamna anului 1918, înainte să plece definitiv. Primăria a fost asaltată de cereri ale craiovenilor de a fi scutiți de plata impozitelor sau a facturilor la curent pentru perioada de doi ani în care casele lor fuseseră locuite abuziv de nemți. 

“Domnule președinte al comunei Interimare, Cu onoare vă aduc la cunoștința Dvoastră cele ce urmează: De către trecuta administrație comunală mi sa ocupat aproape în întregime clădirea mea din str. Cogălniceanu colț cu str. sf. Arhanghel zisa Hotel Imperial, stabilind acolo quartier pentru odihna Belferinelor germane. Cu această ocaziune și cu începere de la 17 Ianuarie 1918 data ocupării clădirii am rămas cu două prăvălii al căror contract espiră la 23 aprilie 1918 neînchiriate, iar ceilanții chiriașii atât ai prăvăliilor ocupate complet cât și ai Hotelului o refusă a’mi respunde chiria pe motiv că nu se poate folosi de imobil.”, este cererea a doi soți, proprietari ai unui hotel din oraș ce doreau despăgubiri de la primărie pentru toate stricăciunile imobilului. În cerere, nemții sunt numiți în mod ironic “belferine”.

Strada Mihail Kogălniceanu, Sursa foto: Craiova de ieri

Un altul a cerut ajutorul reparației casei după ce, pe 7 noiembrie 1918, locuința sa fusese afectată gravă de lansarea unor bombe dintr-un aeroplan francez. 

În toată această perioadă de mari greutăți pentru majoritatea craiovenilor, soldații germani se bucurau de tot ceea ce oferea orașul mai frumos, de la distracții, la iubite. Prăvăliile, cluburile de jocuri și instituțiile de cultură erau pline mereu de nemți.

Cinematograful Apollo transformat in “Soldatenheim Allenstein” – Camera de biliard, Sursa foto: Craiova de ieri

Aceștia se distrau singuri sau însoțiți de câte o localnică. Chiar dacă dragostea între ocupanți și craiovence nu era văzută bine, unele iubiri s-au consumat la vedere, în timp ce altele departe de ochii lumii. 

Sursa foto: Craiova de ieri

La doi ani și câteva zile după momentul ocupației orașului, armata germană părăsește oficial orașul, lăsând în urmă o Craiova devastată. Numeroase raporte ale vremurilor arată că părăsiseră instituțiile luând cu ei mobilier valoros și bunuri prețioase. Printre clădirile afectate de prăduirea organizată erau Prefectura și Palatul de Justiție, actualul sediu al Universității din Craiova.

Prefectura, actualul Palat Administrativ. Sursa foto: arhivele Muzeului de Istorie din Craiova

Locuitorii orașului au rămas sărăciți, îngenunchiați din punct de vedere social și economic, cu copii pierduți pe front și cu gustul amar al ocupației germane. Vestea Unirii de la 1 Decembrie 1918 a fost cea care le-a ridicat moralul, dar perioada de revenire economică avea să dureze zeci de ani.  

 

Adauga comentariu