CRAIOVA. Tot ce-mi amintesc limpede din vizita la spitale sunt chifteluțele finale

Tot ce-mi mai amintesc limpede de la vizita ministrului Sănătății, de vinerea trecută, de la Craiova, este chifteluța de la final. E tot ce am putut reține, cu trupul, căci sufletul aproape mi-l dădusem, după circa 5 ore de plimbări între spitalele din Craiova. Din fericire, nu în calitate de pacient, cum, din păcate, mulți dintre confrații mei au neșansa. A fost ministrul Rafila în Craiova, după cum probabil mulți dintre dumneavoastră ați aflat. M-am bucurat să aflu vestea că are o vizită de lucru în Bănie, mai ales că venea la vreo 2 zile după ce președintele Consiliului Județean Hunedoara mersese incognito la UPU, ca să vadă cu ochii lui cum sunt tratați pacienții în Urgența pe care instituția sa o are în subordine, îmbrăcat cum îl apucase ”boala”. Oameni din toată țara au apreciat asta.

Cu Rafila n-a fost așa. El a venit, cum se spune, asumat, în costumul de ministru. A fost primit de gazde, primarul Craiovei, Olguța Vasilescu, și președintele Consiliului Județean Dolj, Cosmin Vasile. În orice caz, ca ziarist, a fost printre puținele dăți când nu m-am simțit păcălită din capul locului. Programul de vizită a fost respectat la minut. E mare lucru, credeți-mă, fiindcă în cei 14 ani de presă cred că pot număra pe degetele de la o singură mână de câte ori a fost așa. 

Și marmota învelea ciocolata...

Prima oprire a ministrului a fost la Spitalul Nr. 1, unde a fost ”inaugurată” Unitatea Funcțională de Arși, apoi Clinica de Chirurgie Cardiovasculară, unde au fost, de asemenea, inaugurate două săli de operație, ambele cu eforturile CJ Dolj. Să vă mai spun cum e cu inaugurările la români? Dar știți deja bine. Orice, oricât și oricând se poate ”inaugura” în țărișoara asta. Apoi, Dumnezeu cu mila. Fiindcă ”inaugurarea” trece, neajunsurile rămân. Secția de Arși ”Funcțională” nici măcar nu are încă toate avizele de funcționare, iar la cardiologie sunt probleme ”mai puțin obiective”, după cum a spus domnu' ministru, care nu o fac pe deplin funcțională. Deci, nema inaugurare, nema funcționare. Doar o marmotă care învelea ciocolată.

Lifturile

Demnitarii sunt plimbați mult cu lifturile. Fiindcă la noi lifturile (funcționale) sunt ceva greu de văzut în spitale, cum îi prinde câte-o vizită numaidecât sunt urcați între etaje cu liftul. ”Acesta e liftul”, li se spune. Și, da, fraților, pentru că dotarea cu lifturi chiar e o realizare, vă dați seama în ce hal suntem?! Demnitarii parcurg holurile, sălile de operații, observă grupurile sanitare, birourile. Na, ca la orice vizită. În fața și-n urma oficialilor, presa aleargă ca bezmetica să ia cadre, să audă discuțiile, să prindă vreo știre. Sus, jos, aici, acolo. Între oficiali se mai spune câte-o glumă, se mai încruntă câte-o frunte, se mai întreabă una-alta. Nu de către presă. Programul spune clar că la final vor avea loc declarații pentru opinia publică. Alaiul părăsește incinta. Ireal, curtea Spitalului de Urgență din Craiova pare mai tăcută ca niciodată. Rafila e condus către o întâlnire cu medicii în corpul cu DSP Dolj. 

Presa e direcționată către alt spital din Craiova. Două clădiri de pe Bvd. Nicolae Titulescu, unde ”Filantropia” are un nou Ambulatoriu pentru adulți și un Centru de Imagistică. În cel din urmă sunt deja pacienți, nu putem merge mai departe de holul cu Recepția, pentru a vedea nicio sală, niciun aparat. Vedem orarul programărilor. Toate zilele sunt pline. Dar, Doamne ajută, e deja funcțional, nimeni nu învelește ciocolată, fiindcă pacienții ăștia de n-ar fi aici, ar fi în altă parte sau pe o listă de așteptare. Ajung și oficialii. Nici Rafila nu vede mai mult decât holul. Sunt pacienți înăuntru. În Ambulatoriul încă gol e mai mult de mers, se urcă iar scări, iar ici, iar colo. Operatorii de imagine și fotografii se căznesc iar pentru cadre bune, reporterii se țin după ei, apoi cei din urmă devin cei dintâi, fiindcă alaiul face stânga-mprejur. 

Na, belea!

Se anunță ultima vizită pentru presă, la un Centru de Oncologie realizat în regim privat de medicul Michael Schenker. La prima vedere, în unitatea asta miroase și arată ca într-un mall. E de bine. Nimic peiorativ. Carevasăzică, cineva a înțeles că pacientului îi e de ajuns să știe că e într-un spital, nu trebuie musai să se și simtă ca-ntrunul. În incintă apare și prefectul de Dolj, mai apoi șeful ISU Dolj. Sunt și alți musafiri. Aici chiar e o inaugurare. Apar și Rafila, Olguța, Cosmin Vasile. Începe o nouă vizionare. Se aud cuvinte de laudă și parcă au alt sens. Prof. dr. Schenker le prezintă centrul, oferă date și explicații invitaților. La ora 14 fix oficialii se așează la prezidiu pentru conferința de presă. Gazda spune câteva cuvinte despre realizarea sa, apoi prezintă invitații. Rafila este primul care vorbește. Apoi primarul Craiovei și președintele CJ Dolj. Presa e ivitată să adreseze întrebări. Nu vreau să știu dinainte răspunsurile. Deși le aștept mereu cu nerăbdare, ele se prefigurează în ceea ce știam deja. Vreo noutate despre executarea Spitalului Regional Craiova? Na belea, domnul Rafila nu știe, că cică e medic, nu constructor: ”Eu nu sunt specialist în construirea de spitale regionale. A existat o etapizare a acestor proiecte. Procedurile sunt, câteodată, mai greoaie. Resursa umană care se ocupă la minister de aceste proiecte este una limitată. Mai este un lucru. Abia luni am aprobat organigrama Ministerului Sănății care stabilește o unitate care se ocupă de toate proiectele. Aceste trei proiecte referitoare la spitalele regionale din Iași, Cluj și Craiova vor merge la Agenția Națională de Investiții în Sănătate. Și ea se află în perioada de organizare. Oricum, eu sunt mulțumit dacă până la organizarea Agenției aceste trei proiecte încep. Până la urmă, o întârziere de trei luni nu este tragică. Important este să înceapă proiectarea și apoi construcția. Repet, eu sunt medic, nu sunt constructor”. Mă amuz, deși e de plâns, nu de râs. Auzi la el, e medic, nu constructor. Și-apoi nici ministru nu e, e doar politician.

După vreo 5 întrebări, Rafila ne ia maul. Conferința se termină. Se respectă programul. Presa e invitată la masă. Oficialii sunt și ei invitați, da' în altă parte. Miroase a chifteluțe. Mi-e o foame cumplită. Simt o gaură în stomac. Mă simt ca un pacient care a fost plimbat de la un spital la altul fără rost. Numai că, în cazul meu, de bună voie și nesilită de nimeni. Dincolo de inaugurări și investiții; aprecieri ori vorbe goale sau omisiuni, adevărul din spitale îl cunosc și trăiesc cel mai bine pacienții și medicii.

Chifteluțele au fost mortale. Ca o morfină delicioasă care mi-a umplut gaura din stomac. De foame nu puteam să gândesc limpede. După ce le-am mâncat, am revenit la realitate.

Foto: Remus Badea

Adauga comentariu