Maoism de corporaţie

Nu-i ştiţi majoritatea dintre voi, dar MLM-iştii (vestitorii corporaţiilor din România), au apărut undeva în buza anilor 90, să umple cu „marfă” şi să promită câştiguri rapide şi fără prea multă muncă unei generaţii de înfometaţi.

În Multi Level Marketing se vindeau prostioare, gadgeturi, relativ ieftine, care cică ajutau posesorul să-şi îmbunătăţească de la consumul de carburant (celebrele boostere), până la sănătatea astrală cu magneţi de pus pe „ciacre”. Erau şi au rămas escrocherii asemănătoare jocurilor de întrajutorare de tip „Caritas”, „FNI-FMOA”, iar „vracii” marketingului „occidental” nu difereau de spiţerii Vestului Sălbatic care vindeau urina bunicii pe post de leac miraculos universal.

Dar nu aceasta era adevărata escrocherie, cât cea a înregimentării prin destructurare a demnităţii individuale şi a moralităţii în respectiva escrocherie. Cum în acele sesiuni de racolare de vânzători, care la rândul lor racolau alţi vânzători care să le facă „reţeaua” ca într-o masonerie a vânzării de detergenţi, pastă de dinţi şi oale, se puneau bazele spălării pe creier. Prin joculeţe şi simulări stupide de genul: „acum ne ridicăm toţi în picioare şi o aplaudăm pe colega care...” (care ce? nu conta), toţi viitorii sclaveţi ai MLM se ridicau şi aplaudau ca focile. Şi nu trecuseră 2 ani de la ultimul Congres al PCR!

Simulau, la cererea „conferenţiarului” şi, culmea, pe banii lor (că se plătea o taxă să se intre la şedinţa de racolare în escrocherie), cum au să se bucure ei când vor fi pe „Stadionul” (întotdeauna cu „S” mare) din Los Angeles, plin ochi de „melemişti”, şi vor aplauda cu chiote de veselie parada de „diamante”, „safire” şi „rubine” – şefii de reţele de vânzare de la nivel mondial. Şi nici unul nu realiza că i se va cere să apalude că va pune mărunt osul la cumpărarea unei bucşe din iahtul de lux al unei astfel de pietre preţioase, că kilometrii de cărăuşie cu tonele de „detergent” MLM în spate nu sunt decât valoarea a câteva fire de nisip de pe plaja insulei şmenarului proto-corporatist.

Joculeţele şi simulările stupide făcute în grup în numele „colectivului” se practică acum în toate corporaţiile. Zâmbete la comandă, prostioare colorate şi „sicrit santa” pentru „sudarea” colectivului. Te doare burta, eşti pe ciclu, ţi-a murit pisica? Zâmbeşti tâmp, să te integrezi, să nu fii împotriva „colectivului”, că altfel... „eject”. Întotdeauna există un ochi vigilent de la „haş-er” – noul Gestapo şi Miliţia Gândirii corporatiste.

Din păcate, corporatiştii au fost vărsaţi şi în stradă şi în politică.

Unde au adus cu ei stupiditatea de grup „sudat” prin joculeţe infantile de tip „mindfulness” – o chestie din gama „meditaţiei transcendentale”, dar mult mai anoste că nu se face sex cu parteneri fizici ci cu minţile lor. Adică, citez: „să practici o stare de atenție completă și nepărtinitoare asupra gândurilor, sentimentelor și experiențelor persoanele de la o clipă la alta”.

Cam ca „fluizii” din LGTBQ+ care de la ceas la ceas sunt ce vor ei din punct de vedere al genului: bărbat, femeie, inorog, curcubeu...

Aşa s-au implementat „politicile corecte”, mâncatul rahatului ţinut de partea sa curată, în numele „binelui comun” şi al altor vorbe mari strâmbate din înţelesul lor iniţial (cel de Dicţionar explicativ). Toate aceste „egalităţi de şanse”, mai egale pentru unii că au fost oprimaţi în secolele cu sclavi, trebuiau ucise din faşă de meritocraţie. Dar meritocraţia au avut grijă să o distrugă #MiSeCuvinii. Iar tembeliziunile au transformat-o în şusanele, în small talk cu dizeuze şi circari cu pretenţii de ştiinţă în tot şi toate. Ca sa nu îi împiedice în lupta pentru Progresism, Viitorul Luminos al Omenirii.

Cică vox populi. Dar numai al poporului conform, care zice ceea ce este „în standardele comunităţii”. Cine le încalcă, pumnul în gură şi eject!

Spaţiul public de exprimare a opiniei, a libertăţii de expresie, a devenit corporatist. Ochii vigilenţi ai „haş-er”-ilor veghează ca lumea să nu se sustragă de la joculeţele stupide cu pisicuţe şi inorogi. Toată lumea în picioare să o aplaudăm pe X cum îşi pune ţâţele şi pisicuţele la dispoziţia noastră! Pe Y cum ne arată bicepsul bronzat al gândirii sale!

Pastila de libertate din noua bravă lume a spălaţilor pe creier!

Şi, gata!Maoism de corporaţie

 

Nu-i ştiţi majoritatea dintre voi, dar MLM-iştii (vestitorii corporaţiilor din România), au apărut undeva în buza anilor 90, să umple cu „marfă” şi să promită câştiguri rapide şi fără prea multă muncă unei generaţii de înfometaţi.

În Multi Level Marketing se vindeau prostioare, gadgeturi, relativ ieftine, care cică ajutau posesorul să-şi îmbunătăţească de la consumul de carburant (celebrele boostere), până la sănătatea astrală cu magneţi de pus pe „ciacre”. Erau şi au rămas escrocherii asemănătoare jocurilor de întrajutorare de tip „Caritas”, „FNI-FMOA”, iar „vracii” marketingului „occidental” nu difereau de spiţerii Vestului Sălbatic care vindeau urina bunicii pe post de leac miraculos universal.

Dar nu aceasta era adevărata escrocherie, cât cea a înregimentării prin destructurare a demnităţii individuale şi a moralităţii în respectiva escrocherie. Cum în acele sesiuni de racolare de vânzători, care la rândul lor racolau alţi vânzători care să le facă „reţeaua” ca într-o masonerie a vânzării de detergenţi, pastă de dinţi şi oale, se puneau bazele spălării pe creier. Prin joculeţe şi simulări stupide de genul: „acum ne ridicăm toţi în picioare şi o aplaudăm pe colega care...” (care ce? nu conta), toţi viitorii sclaveţi ai MLM se ridicau şi aplaudau ca focile. Şi nu trecuseră 2 ani de la ultimul Congres al PCR!

Simulau, la cererea „conferenţiarului” şi, culmea, pe banii lor (că se plătea o taxă să se intre la şedinţa de racolare în escrocherie), cum au să se bucure ei când vor fi pe „Stadionul” (întotdeauna cu „S” mare) din Los Angeles, plin ochi de „melemişti”, şi vor aplauda cu chiote de veselie parada de „diamante”, „safire” şi „rubine” – şefii de reţele de vânzare de la nivel mondial. Şi nici unul nu realiza că i se va cere să apalude că va pune mărunt osul la cumpărarea unei bucşe din iahtul de lux al unei astfel de pietre preţioase, că kilometrii de cărăuşie cu tonele de „detergent” MLM în spate nu sunt decât valoarea a câteva fire de nisip de pe plaja insulei şmenarului proto-corporatist.

Joculeţele şi simulările stupide făcute în grup în numele „colectivului” se practică acum în toate corporaţiile. Zâmbete la comandă, prostioare colorate şi „sicrit santa” pentru „sudarea” colectivului. Te doare burta, eşti pe ciclu, ţi-a murit pisica? Zâmbeşti tâmp, să te integrezi, să nu fii împotriva „colectivului”, că altfel... „eject”. Întotdeauna există un ochi vigilent de la „haş-er” – noul Gestapo şi Miliţia Gândirii corporatiste.

Din păcate, corporatiştii au fost vărsaţi şi în stradă şi în politică.

Unde au adus cu ei stupiditatea de grup „sudat” prin joculeţe infantile de tip „mindfulness” – o chestie din gama „meditaţiei transcendentale”, dar mult mai anoste că nu se face sex cu parteneri fizici ci cu minţile lor. Adică, citez: „să practici o stare de atenție completă și nepărtinitoare asupra gândurilor, sentimentelor și experiențelor persoanele de la o clipă la alta”.

Cam ca „fluizii” din LGTBQ+ care de la ceas la ceas sunt ce vor ei din punct de vedere al genului: bărbat, femeie, inorog, curcubeu...

Aşa s-au implementat „politicile corecte”, mâncatul rahatului ţinut de partea sa curată, în numele „binelui comun” şi al altor vorbe mari strâmbate din înţelesul lor iniţial (cel de Dicţionar explicativ). Toate aceste „egalităţi de şanse”, mai egale pentru unii că au fost oprimaţi în secolele cu sclavi, trebuiau ucise din faşă de meritocraţie. Dar meritocraţia au avut grijă să o distrugă #MiSeCuvinii. Iar tembeliziunile au transformat-o în şusanele, în small talk cu dizeuze şi circari cu pretenţii de ştiinţă în tot şi toate. Ca sa nu îi împiedice în lupta pentru Progresism, Viitorul Luminos al Omenirii.

Cică vox populi. Dar numai al poporului conform, care zice ceea ce este „în standardele comunităţii”. Cine le încalcă, pumnul în gură şi eject!

Spaţiul public de exprimare a opiniei, a libertăţii de expresie, a devenit corporatist. Ochii vigilenţi ai „haş-er”-ilor veghează ca lumea să nu se sustragă de la joculeţele stupide cu pisicuţe şi inorogi. Toată lumea în picioare să o aplaudăm pe X cum îşi pune ţâţele şi pisicuţele la dispoziţia noastră! Pe Y cum ne arată bicepsul bronzat al gândirii sale!

Pastila de libertate din noua bravă lume a spălaţilor pe creier!

Şi, gata!

Adauga comentariu