Portret de prefect. Ce nu ar face niciodată reprezentantul Guvernului în teritoriu și de ce îl consideră angajații din Prefectură cel mai bun șef

Dan Narcis Purcărescu este prefectul județului Dolj din luna martie a anului trecut. După ce a lucrat o viață întreagă la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj, Purcărescu a preluat frâiele județului ca reprezentant al Guvernului. De atunci este la dispoziția Ministerului de Interne la orice oră din zi și din noapte. 

În spatele funcției de perfect se află un om extrem de respectat în instituție și  un familist convins în viața de zi cu zi. 

“În 1993 m-am angajat la ITM și am plecat de acolo anul trecut, așa că mi-a fost greu în primele zile. Am avut noroc ca cei din cancelaria prefectului să fie îngăduitori cu mine și ușor, ușor m-am acomodat. Aproape în fiecare dimineață vin la birou cu covrigi sau cu gogoși. Colegii mei déjà s-au învățat că vin cu plasa cu câte 15 gogoși pe care le cumpăr dintr-un singur loc: singura gogoșerie care face ca gustul să fie cel din copilărie.”, povestește cu zâmbetul pe buze Narcis Purcărescu.

Când vine vorba de copilărie, prefectul își aduce aminte de aventurile din școală, atunci când era elev la Colegiul Național “Frații Buzești”.

“Am fost un copil cuminte, dar chiuleam ca orice elev. Nu am ieșit în evidență cu prostii și nici nu am fost primul din clasă la învățătură. Nu puteam să tocesc așa că rămâneam cu ce învățam la oră. Era o anumită rigoare atunci pe care mă bucur să o regăsesc și acum la școala la care am învățat. După mulți ani, la aniversarea a 135 ani de la înființare colegiului a trebuit să țin un discurs, dar m-am blocat ca un începător atunci când mi-am zărit dirigentele, pe profesorul de fizică Ștefan Brânzan. M-au trecut lacrimile, nu am mai putut nici să citesc, am coborât de pe scenă și l-am luat în brațe. ” , își amintește plin de emoție. 

A urmat admiterea la facultate și armata. Pentru că în 1981 fusese admis la Facultatea de Mecanică din Craiova, a făcut numai 9 luni de armată la o unitate militară pentru pregătirea tanchiștilor, la Bacău. Viața de soldat a fost una dură, iar rigoarea de atunci, spune el, l-a ajutat să își formeze caracterul. 

“Mi-a plăcut armata foarte mult chiar dacă stăteam 30 într-un dormitor și aveam apă caldă la duș doar sâmbăta. La micul dejun beam ceai și mâncam fasole sau macaroane fierte și “murdărite” cu brânză, iar mâncarea de bază pe teren erau pesmeții tari ca piatra și o cutie de pateu pe care ne băteam patru odată. Doar că acolo am învățat cum să fiu un om ordonat în acțiuni, în timp ce facultatea m-a ajutat să devin ordonat în gândire.”, explică prefectul.

Tot atunci a avut parte și de cel mai mare șoc din viață.

“Am rămas marcat de un eveniment tragic. Am mers la trageri într-un poligon, iar unui coleg i s-a blocat arma și s-a întors către comandant să ceară ajutorul. În acel moment s-a descărcat pistolul direct în pieptul comandantului care a murit pe loc, în fața noastră. Puteam să fim oricare dintre noi în locul lui.”, își amintește cu tristețe prefectul.

Nu armele îl sperie însă pe omul care ține frâiele județului, ci zborul cu avionul.

“Nu vreau să zbor cu avionul și nimic nu mă poate convinge. Dacă primesc invitație personală de la însuși Donald Trump și tot o să refuz. Nu am zburat niciodată, așa că nu știu ce reacție aș avea, dar nici nu vreau să aflu. ” , susține categoric prefectul Purcărescu.

Acasă este un familist convins. Este căsătorit de 32 de ani cu partenera sa de viață și o spune că o iubește ca în prima zi. Împreună au două fete. 

“Nu știu care este secretul longevității în cuplu, dar știu că eu sunt un norocos. Probabil faptul că mai și gătesc este un plus pentru mine.”, încheie zâmbitor Narcis Purcărescu.

 

Adauga comentariu