Muzica, teatrul, micile proiecte independente de cultură, toate s-au suspendat. Pandemia i-a nimicit pe artiștii independenți. Și-au pierdut spațiile de lucru și lucrul în sine. Unii au renunțat la visuri și micile afaceri pe care le crescuseră cu sacrificii chiar și când nu era pandemie. S-au reprofilat, măcar temporar, ca să se poată susține financiar. S-au făcut curieri sau vânzători în supermarketuri. În Craiova, sectorul independenților e unul destul de restrâns. O mână de oameni, un nucleu, care, la nevoie, se ajută reciproc și pune la bătaie ce are pentru a organiza evenimente ce altfel nu ar ajunge în oraș. Acum independenții sunt în colaps. Nu au niciun sprijin financiar. Dacă artiștii care lucrează în instituții de cultură se simt abandonați, cei independeți sunt de-a dreptul inexistenți.
Azi, mâna asta de oameni din Craiova s-a întins la unison cu mâinile fraților de suferință din capitală, Iași, Cluj și Timișoara într-un manifest simplu, tăcut, simbolic. Artișii au adus câte un lucru legat de arta pe care o practică și care și-a pierdut sensul de când a început pandemia. Le-au depus pe scările Palatului Administrativ din Craiova. Ca la priveghi.
”Suntem câțiva artiști independenți și câțiva studenți de la Teatru aici. E greu pentru că ni s-au cam tăiat, blocat toate proiectele, toată dezvoltarea pe care reușisem să o aducem într-un domeniu sau într-o direcție. Un independent trăiește din resurse proprii, e mai greu cu finanțarea”, spune Florin Paraschivu, actor independent. ”Și dacă obții finanțare, nu poți să mai dai nimic către publicul larg, te limitează: Nu poți implementa niciun proiect fiindcă totul e blocat, nu ai cum să-l realizezi”, intervine un alt artist local.
”Noi am repetat pentru un spectacol două luni și l-am jucat de două ori într-un an și ceva”, explică un alt performer independent. ”De obicei aveam spectacole în diverse spații neconvenționale, unele închiriate... În momentul de față, mai toate sunt închise. Se mai repeta prin baruri sau prin diverse alte locuri. Acum, pe unde apucăm și unde ne permitem, în primul rând”, continuă artistul.
Și pentru studenți este extrem de greu să învețe actorie. Mai ales pentru cei de anul I. Nu s-au întâlnit aproape deloc față în față și abia dacă se cunosc între ei, darămite să se deprindă cu actul de creație, să învețe să-l trăiască, să-l simtă și să-l joace.
”Studenții de la Arte, unde mare parte din cursuri sunt practice, ar trebui să fie acolo. Dar fac online și nu au voie să se ducă în clase să lucreze, chiar dacă sunt puțini. În anul I sunt 6 oameni. În Tg. Mureș, în Cluj, în Iași și Timișoara, în toate orașele care au facultate de teatru, facultatea de teatru este deschisă. Numai în Craiova este închisă. Din ce ni s-a spus, la noi nu se poate deschide pentru că Departamentul de Artă Teatrală e în cadrul Facultății de Litere, care e închisă la rândul ei, în consecință nu se poate deschide a noastră. Dar clădirea este complet separată, la Agronomie, există săli pentru fiecare an. Adică se pot lua măsuri de siguranță mult mai bune decât în alte locuri, ca de exemplu în hipermarket”, susține Darko, actor.
Și artișii care fac muzică sunt în colaps. Sunt la limita supraviețuirii. Unii au renunțat deja la cântat și s-au reprofilat.
”Suntem complet singuri. S-au dat niște indemnizații, dar doar artiștilor care au avut contracte la instituțiile unde lucrează. Cei care nu au avut parte de așa ceva, cum sunt eu de exemplu, a trebuit să se descurce din ceva. Mulți s-au angajat în cu totul alte domenii. Timp de un an, eu nu l-am văzut pe ministrul Culturii să iasă o dată, măcar o dată, să ne dea o soluție, o variantă de lucru. Sau măcar să ne spună că gata, ne oprim cu totul, de tot. Eu aștept să vină cineva să-mi explice cum supraviețuiesc păstrându-mi meseria. Eu nu vreau să renunț, asta este, jumătate din viața mea a fost alocată scenei. Asta știu, asta fac. După 15 ani vii și mă ții în casă un an, ce pot să fac? Dă-mi o soluție, o variantă și atunci o să merg pe ea, dar eu nu am văzut nici măcar una. Bine, s-a vorbit de online. Oamenii care au stat în case au profitat de asta, de filme, muzică, de concerte online. Premierul, care se dă mare cunoscător de muzică, de rock, oare știe cum supraviețuiește o trupă?”, mărturisește Bogdan Oprănescu, ”Tobiță”, membru al trupei ”No Antidot” din Craiova
Artișii și-au lăsat pe scările Prefecturii mapele cu scenariile după caer ar trebui să lucreze, cărți, obiecte, măști de teatru, legitimații de la diverse evenimente la care participau în trecut. Cineva a lăsat o shaorma.
”Pentru toate lucrurile pe care le-am pierdut în acest an și pentru a semnala public faptul că artiștii/artistele și lucrătorii/lucrătoarele independenți/independente sunt permanent într-o luptă de supraviețuire în care zi de zi asistăm la o dispariție sau la o pierdere, revendicăm ziua de 26 martie ca fiind Ziua Supraviețuirii Artiștilor Independenți”, potrivit Asociației Transsectorială a Independenților din Cultură - ATIC, organizatorul acțiunii.
FOTO: Remus Badea
Adauga comentariu